Lecția fericirii mele


Nu știu dacă se cheamă demnitate că aleg, în fiecare zi, să am libertatea de a nu depinde literalmente de nimeni, – să nu stau la îndemâna vreunui bărbat care s-ar putea folosi de percepția greșită că n-aș avea alternative viabile, forțând circumstanțele în favoarea intereselor lui, să nu fac parte dintr-un grup social consolidat și pe alocuri ipocrit, care mă îmbie la obligații prietenești unilaterale, să nu locuiesc cu părinții, înghițindu-le critica și autoritatea impusă, când sunt incapabili să-și câștige respectul, să nu fiu sclava unui job pe care-l urăsc, dar la care mă duc pentru că cineva trebuie să plătească și facturile -, dar mă simt un om liber, mulțumit, echilibrat, în sfârșit fericit.

Fericit că nu MAI sufăr de mania de a constrânge și de fobia de a fi constrâns.

Le-am învins !! Îți mulțumesc, Doamne,  că nu m-ai lăsat până n-am învățat lecția asta !

Sărbători cu bine și pace, multă lumină călăuzitoare doresc din sufletul meu mare tuturor celor ce-și odihnesc ochii pe această pagină !

 

femeie-pe-sina-de-tren

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s