Poți fi determinat la orice vârstă !


Pe Omul ăsta cu părul alb în cap, de-o seamă cu tata îl cunosc din vedere cam de când m-am mutat aici, în Tineretului. Logic, mi-e vecin de cartier. L-am remarcat din mulțime pentru că poartă peste tot cu el, foarte demn, aproape senin, o semi-pareză pe care încearcă să o vindece total prin plimbări nu foarte lungi, dar extrem de solicitante pentru condiția lui actuală. M-a mișcat întotdeauna determinarea, nu neapărat cea din cuvânt, cât cea din faptă. Cred că n-a fost după-amiază în care trăgeam o fugă după nimicuri la Mega ori scrutând bulevardul aglomerat de la fereastră, să nu-l zăresc plimbându-și agale picioarele bolnave, nu știu cât din plăcere, dar din nevoia de a se face bine, la recomandarea doctorulu – sigur !

Acu’ 3 zile, după-amiaza, cerul s-a înnorat brusc după o repriză de soare și s-a pornit o răpăială de zici că Cerul nu mai avea unde să țină surplusul de apă în atmosferă și s-a decis s-o azvârle pe toată în Tineretului. Fumam o țigară, în casa încă friguroasă, cu privirea pierdută la bolborocii ce trosneau pe asfalt și care formaseră în câteva minute râuri curgătoare autentice, prin mijlocul Bucureștiului. Și deodată îl văd pe trotuarul de vis-a-vis pe Omul cu semi-pareza. Purta o șapcă și-o jachețică deschise la culoare, pe care se scurgea nestingherită ploaia, desigur udându-l și pe el până la piele. Era soare când plecase la plimbare. Îmi dau lacrimile instant și parcă vorbind cu el, de departe, îmi zic „Du-te și adăpostește-te că o să faci pneumonie, măi Omule !” Încearcă să treacă strada, câlcând cu greutate prin bălțile formate, târându-și piciorul bolnav după el, dar mașinile trec în viteză pe ambele sensuri. Nimeni nu știe, probabil nici nu-i pasă, că el nu poate traversa strada în fugă. Mă rog cu voce tare și cu lacrimile șiroind să-i ajute Doamne-Doamne să se liniștească traficul măcar 2 minute, să poate traversa și amărâtul ăsta de Om, să se poată adăposti într-o scară de bloc. Ploaia continua să-și facă numărul, mai abitir, însă Dumnezeu mi-a ascultat ruga. Îl urmăresc cu privirea până mă asigur că a ajuns cu bine în scara blocului, îmi fac cruce, mulțumindu-i Bunului și mă liniștesc apoi.

Instictiv, mă gândesc la tata. Și el are probleme cu picioarele, deși n-a ajuns nici la pareză, nici la cangrenă sau alte grave complicații ale sistemului circulator. Și lui i-a recomandat doctorul mișcare cât mai multă. Dar pe el îl doare. Și lui nu-i place durerea. Îi place să zacă așa, nevolnic, supărat pe viață, pe boală, nefăcând mai nimic, resemnat cumva în deznădejdea că nu mai e vreun tinerel. Așteptând minuni de la un Dumnezeu în care nu sunt sigură că a crezut vreodată. Sperând să înfăptuiască alții ceea ce pe el l-a împiedicat orgoliul. Să aibă alții determinare și voință de schimbare. Să aibă alții înțelepciunea vârstei a treia. Căci el este un înfrânt al sorții din care n-a învățat nicio lecție.

Pe mine mă doare surd neputința lui și o vreme am încercat să-l ridic, să-l îmbărbătez, cumva să-l fac să-și schimbe percepția, direcția. Tot eu eram de vină, îi stricam fengșuiul delăsării și al văitatului. Atunci m-am convins că fiecare e total responsabil de ceea ce face, dar mai ales de ceea ce nu face, deși ar putea.

Anunțuri

Un gând despre „Poți fi determinat la orice vârstă !

  1. Lectia asta nu tine numai de suferintele fizice ci si de cele ale sufletului.
    Daca vom privi in urma s-ar putea sa constatam ca am fi putut face mult mai multe cu viata noastra.

    Inca ma-i putem .

Aici astept provincia :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s