De când moralitatea e iubire ?


Se zice că atunci când ai impresia că iubești cel mai mult, atunci ești și cel mai dezamăgit. Disperarea de a-l avea pe celălalt în totalitatea lui, de a-i cunoaște și controla gândurile și faptele  – care, fie vorba între noi, nu e dragoste ! – dezvoltă în tine un monstru al orgoliului care nu-ți permite libertatea de a alege să vezi realitatea fără ochelari de cal. Ești blocat. Și te minți că iubești, doar ca să-ți alimentezi drama și obsesia, găsești plăcere în asta. Doar ca să perpetuezi o cale greșită de pe care ești incapabil să ieși.

In extremis, dacă felul în care ești iubit de celălalt nu te mulțumește, adică să te iubească cum vrei tu, deși el nu o poate face oricât s-ar chinui, crează în tine îndoiala și judecata. Chinuiala de a-i face cuiva pe plac nu e dragoste și asta se simte, deși s-ar putea ca perdeaua iluziilor, întreținute de mintea care ar vrea să creadă că așa este, să nu se dea la o parte decât după o analiză foarte îndelungată. Mintea se poate interconecta energetic cu o alta, dar e deja demonstrat că, prin comparație,  inima se interconectează energetic cu o altă inimă de 100 de ori mai puternic.

                                                                                *****

Stăteam cu el pe o terasă de pe marginea lacului Herăstrău. Eram voioși și deschiși, căci în ziua aia, timpul fusese atât de blând cu noi, încât ne permiteam luxul expunerii unor frânturi din filosofiile de viață, absorbite de fiecare, așa cum îl îndemnase experiența sau felul său de a fi.

Îi spusesem – cu toate că el simțise asta mai demult – că în mine sălășluiesc laolaltă și se bat cap în cap nevoia de aventură, dorința de a aparține și de a iubi un singur bărbat pentru tot restul vieții, dar și obsesia inevitabilei plictiseli, care duce în final la frustrări și neîmpliniri. Că nimeni nu e perfect, dar trebuie să fii foarte priceput să alchimizezi tot amalgamul de stări interioare, nevoi latente și acțiuni, astfel încât să te poți simți împlinit și echilibrat. Sau, dacă asta nu o poți face, să accepți că nu le poți avea pe toate și să știi când e momentul să renunți la starea de fapt care te nemulțumește.

  • Știu că mi-e mult mai bine așa, îi zic, cu privirea pierdută la fake-uri de bărbați ce gesticulează zgomotos spre a-și ascunde nesiguranțele. Am devenit o mică scorpie, m-am schimbat de până și eu pe mine mă uimesc. Reacțiile pe care le am la unele situații sau oameni mă răscolesc, mă perturbă, am devenit feroce, egocentristă și foarte realistă. N-am probleme în a mă pune pe mine pe primul loc. Poate așa ar fi trebuit să fie dintotdeauna, dar lecția asta a fost cea mai dificilă dintre toate, mereu am rămas corigentă.
  • Nu știu cum ești cu alții, R., dar mie nu ești capabilă să-mi faci rău. Ești un suflet prea bun, chiar dacă ți-ai pus platoșa în față, să te aperi de iluzii.
  • Cu tine e altceva, pe tine am apucat să te iubesc înainte de schimbarea produsă în mine. Și nu-ți pot face rău, cum nu-mi pot face nici mie. Suntem simbiotici, altfel nu existăm. Tu ai realizat cu întârziere câtă intensitate a fost în cuvintele mele, când ți-am aruncat, printre lacrimi, în față că te-am iubit în 2 ani mai mult decât a făcut-o F. în 15 ! Nici vorbă de frustrare, obsesie sau dependență în ele, ci doar pură sinceritate, o sinceritate pe care trebuia să o strig, mă durea prea rău.  Tu chiar te-ai apropiat cel mai mult de idealul meu de bărbat.

A resimțit greu ultimele mele cuvinte și mi-a mulțumit, după vreo jumătate de oră, când deja părăsisem lentoarea de pe terasă. Că cică nimeni nu i-a mai spus asta.

  • Dar ți-am mai spus asta, o știai !
  • Și tu ești atât de aproape de idealul meu de femeie !
  • Sunt, te cred, dar….ce păcat că mi te-a luat alta cu mult înainte !
  • R., e vorba de moralitate,  se eschivează el…..
  • Da, e moralitate, e iubire, e obligație, e ce vrei tu să fie. Dar asta nu schimbă cu nimic faptul că n-ai putut să mă iubești la fel ca pe ea. Asta e, după părerea mea, tot ceea ce contează. Restul e maculatură.
Anunțuri

3 gânduri despre „De când moralitatea e iubire ?

  1. Sunt multe de spus, dar cuvintele scrise aici nu ajuta la nimic.
    Tu esti o flacaruie salbatica si nimeni nu te poate ingradi pentru o perioada mai lunga de timp

    1. N-am pretenția că ar ajuta la ceva și cred că toate alea multe de spus se repetă la fiecare clișeistic. Cred că sunt atâția care au trecut prin așa ceva, încât totul e redundant. Ar putea fi totuși o lecție pentru cele care sunt pe cale să o comită. Niciodată să nu te îndrăgostești/să nu iubești un bărbat însurat, oricât ți-ar cere-o, că moralitatea învinge până și ceea ce numeai dragoste. Suferința trece, dragostea se duce, dar experiența marchează.

Aici astept provincia :

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s