Operație pe creier tânăr


Făcuse 26 de ani, dar creierul îi era necopt.

Dacă munca la salonul de masaj îi oferea oarecare satisfacții efemere, deși se mai estompase sentimentul de fascinație de la începuturi, relațiile pasagere din afara salonului – cărora se deda într-o inconștiență soră cu nebunia, fără să analizeze, fără să (se) critice, acceptând totul și orice -, îi blestemaseră sufletul să se zbată în haos. Visa la întemeierea unei familii fericite și longevive cu Făt Frumos care nu mai venea, să-l ia naiba !, dar se pierdea în tot soiul de aventuri de-o noapte, de mai multe, chiar de luni. Unii erau însurați și nu-i promiteau nimic, dar se simțea vie câtă vreme ținea legătura. Alții erau liberi de contract, tineri ca și ea, totuși nu-și doreau să se introducă și-n inima ei. Lăsau o vreme o oarecare impresie de posesiune asupra ei, cum că le-ar păsa, cum că ar iubi-o, în final tot sedusă și abandonată se simțea. Ar fi vrut, poate, să-i folosească, la rându-i, dar metodele astea „interesate” le aplici mai greu spre deloc, când pragmatismul nu l-ai învățat la școala premianților. Prin urmare nu părea a fi o prioritate.

Naivitatea o urmărea ca o umbră înfricoșătoare, precum atunci, cu ani în urmă, când călăul îi pecetluise psihologic și timpuriu soarta dezvoltării ei ca femeie. Nu era capabilă să înțeleagă ce vrea și să reușească să mențină un curs drept, corect al existenței sale. Acum voia siguranță și un suflet alături care să o iubească așa cum n-o iubise mă-sa, acum voia aventură și senzațional, acum era fascinată de lucruri interzise, acum oscila între teamă de abandon și incapacitate de a spune Nu sordidului. Intra astfel în tenebrele ființei sale, adâncindu-se în deznădejdea de a nu se găsi pe sine, cea reală, la fel cum nu reușea nici să-l găsească pe el, cel sortit să o salveze.

Se putea ușor dedubla, învățase de copilă cum să-și mascheze tristețea adâncă și sufletul rănit, avea mai multe personalități aproape halucinante, care intrau în acțiune fără să ceară voie, o uimeau, uneori chiar o umileau – observând cât poate coborî în subteranele umanității sale, făcând lucruri reprobabile, de care nu putea defel fi mândră. Dar nu știa să le controleze, nu încă ! La naiba, mai degrabă se întâmpla invers ! Căci respectul și încrederea în sine nu numai că nu-i fuseseră inoculate în copilărie, ba îi fuseseră chiar terfelite în cel mai crud mod cu putință și ea se găsea într-o crasă incapacitate de reacție, într-un blocaj psihologic. Era pasivă, nehotărâtă și nu știa să aleagă binele de rău, cum nu știa să aleagă grâul de neghină. Trebuia, deci, să greșească mult, spre a se purifica.

(fragment din autobiografie)

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s