Floare de colț


M-am trezit, năucită, la 4.50. Cu ultimele puteri ale unei conștiențe adormite, voiam să închei visul de câteva minute care mă tulburase. Mă simțeam între două lumi, lumea de dincolo, a subconștientului, și lumea reală, palpabilă. Găsisem ieșirea, revenirea la realitate. Nu odată mi s-a întâmplat ca, atunci când îmi doresc să se termine ceva, până și un vis al orelor dimineții, să găsesc resurse conștiente să îndepărtez aburul greu, învăluitor, al semnificațiilor evenimentelor marcante.

Am băut cafeaua, însoțită de nelipsita țigară de dimineață, cu gândul de a căuta degrabă interpretări visului. Nu visez des sau nu-mi aduc aminte ceea ce visez, însă dacă rețin ori mă trezesc direct din vis pentru că nu mai vreau ca el să continue, e clar un semnal al subconștientului care trebuie răstălmăcit.

Se făcea că tocmisem, de pe un anunț divers, un om care să-mi repare ceva prin casă. Casa sufletului meu. Fusesem tare mulțumită de lucrare, mă oferisem să-l las cu mașina chiar unde el avea treabă. La final, îl întrebasem cât costă efortul lui, scosesem în fața ochilor lui portofelul plin de bancnote mari și îi oferisem mai mult decât ceruse. Îmi plăcuse omul, jovial, glumeț, bun meseriaș. Și faptul că mă rezolvase și bine și repede, mă mulțumise într-atât încât generozitatea mea își atinsese prea-plinul.

Revenită acasă, realizez că economiile mele fuseseră furate de omul ăla jovial, glumeț și bun meseriaș. Toți banii, în bancnote mari. Habar n-aveam când reușise să îi sustragă, că nu îl lăsasem singur în casă, nici nu m-aș fi gândit că aparențele înșeală atât de dureros, îl catalogasem om bun, deși îl vedeam prima și probabil ultima dată.

Furia și deznădejdea puseseră stăpânire pe mine. Instant, îmi vine în minte să apelez la prieteni, să-l contacteze de pe anunț pentru serviciile sale, să dau cumva de el și să-i arunc în față grava ocară. Chiar dacă nu mai recuperam banii, măcar să-mi alin sufletul și orgoliul rănit.

Aici, în mod conștient, opresc visul și mă trezesc, aproape înfuriată, având în cap clar că ăsta nu-i un vis oarecare.

Și caut explicația pe net. Banii, mai ales cei de hârtie, sunt simbolul energiei sufletești. Dacă te visezi dând bani cuiva, ai o inimă largă. Dacă cineva fură bani de la tine, ar însemna că exagerezi, că duci la extrem iubirea față de cineva, pentru femei banii simbolizând și speculația erotică.

Nu prea reușesc să fac conexiunile corecte. Dar un alt site luminează toată tărășenia. Dacă visezi un hoț este un vis prevestitor de bine pentru tine, în afara cazului în care ești rănit în timpul jafului. Dacă visezi că hoțul intră în casa ta, iarăși e bine, înseamnă că vei avea putere să te iei la trântă cu cele mai mari greutăți ale vieții. Nu-mi pică fisa încă. Citesc mai departe explicații. Zic, stai puțin, eu am aflat de furt după ce îi dădusem bani pentru munca prestată, de care fusesem mulțumită, cu dragă inimă, ba chiar mai mult decât făcea. Și trebuie, musai, să înțeleg legătura. Și descopăr. Evrika ! Dacă dai bani, cu dragă inimă, dai felii din sufletul tău și nu e rău că dai, ci mai degrabă că, uneori,  dai cui nu merită.

Și mă gândesc, învăluită în fumul țigării, de câte ori am dat felii din sufletul meu unor oameni care mi s-au părut meseriași, mai ales în arta cuvintelor, dar care furaseră deja la nivel inconștient bucăți din mine, pe nesimțite, fără ca eu să realizez asta. Pentru că nu-mi dădusem seama, din cauza naivității preverbiale, le mai ofeream, cu dragă inimă, și-n plus. Eram fantastic de încrezătoare și mă avânta impresia că toată lumea ar trebui să fie la fel ca mine și că va returna echivalentul a ceea ce primește. Credeam mult. În ei, în bine, în frumos, în onestitate, în sinceritate.

Inca și azi cred în aceste valori. Dar, din nefericire, mi se par niște valori utopice, pe care cu greu le mai găsești cu adevărat în spectrul uman.

Visul ăsta nu este, de fapt, premonitoriu, este despre ceva petrecut deja în trecut, este o frustrare a sufletului jefuit de valori și clar mă va determina să-mi asigur rezervele. Produc multă căldură, multă energie, îmi place să-mi asum riscuri, să trăiesc maxim, însă mă găsesc nevoită să-mi securizez iremediabil sufletul. Trupul poate fi dat oricui, dar bogăția din sufletul tău s-o păstrezi doar pentru tine ori oamenii care ți-au dovedit că nu te-au dezamăgit.

floare-de-colt1.jpg

Increderea este o floare rară, ce crește pe crestele abrupte ale munților stâncoși. Rar cineva o accesează cu adevărat, rar cineva ia floarea asta măiastră și fragilă în mâinile lui, având grijă să nu o deterioreze. Insă toți defilează cu ea pe fundal fotografic. Pe facebook e simplu, e doar o imagine din imaginația lor.

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s