Triunghiul dramei


Măi dragă domnule, jur că revelația asta – la nivel psihic și parapsihic, aproape paranormal de nu s-ar întâmpla nenorocit de clișeistic din cauza bagajelor emoționale ale fiecăruia – jur, deci, că m-a dezbrăcat, și de sutien, și de ultima fărâmă de tanga. Și, rămasă în curul gol al conștiinței, n-am avut încotro decât să înfrunt realitatea din așa numitul triunghi al dramei. Mi-era rușine așa, cu goliciunea mea, practic păream un bebeluș numai bun de dat cu Baby Johnson, masat suav pe la încheieturile plăpânde, bun de șters cu șervețele lui „las’ că unde pupă mama, trece”….numai că ce să vezi ? Nu eram tocmai bebelușă, eram câtamai codana, însă pe spate nu purtam cozi bălaie și stufoase, ci rucsacul greu al experienței aducătoare de greșeli.

No, dragilor, revelația, adică triunghiul dramei, se compune din trei actori mari și lați, specifici. Se joacă teatru brut ori îmbunătățit c-o spoială de ipocrizie, ori de câte ori ne intrăm în roluri. Și fiindcă îi zice triunghi – și am învățat că orice triunghi are trei laturi, indiferent că e isoscel, echilateral sau oarecare – așa și această dramă are nevoie de trei actori/roluri:

  • VICTIMA – sau plângăciosul – eternul bărbat nesemnificativ, slab, neînțeles și persecutat de scorpia de acasă, care nu-l iubește, nu-i oferă tandrețe, nu-l înțelege, nu-l acceptă așa cum este ori vrea să-l schimbe prin părțile esențiale. Victima caută evident un salvator, o zână din povești care să-l salveze mai degrabă de el însuși și propriile-i angoase, frustrări, neîmpliniri decât de soață. Care să-i umple golurile, că scorpia îi suge sângele lui curat, îl otrăvește constant cu harfele și pretențiile ei, iar el vede în salvatoarea lui un soi de dializă. Și ete așa mai rezistă săracu, că altfel…. sigur se ducea pe pustii, mâncând răbdari prăjite în loc de jăratec.
  • PERSECUTORUL – evident scorpia de acasă, un fel de Babă Cloanță, cu dinții negri, părul vâlvoi, voce răgușită, gheare de vrăjitoare cu care îl chinuie pe neprihănit mai ales când se schimbă fazele Lunii și fac și ei sex năpraznic. Până și în pat îl terorizează, îl leagă cu cătușele minții sale diabolice, îi pune botnița obligațiilor la gură și sare pe rănile sale inventate și sângerânde.
  • SALVATORUL – amanta cea credulă. Ea vrea să ajute, aproape fără să i se ceară. Dacă i se mai și cere să ajute, deja se transformă-ntr-o Ninja a zilelor noastre și unicul ei țel în viață devine biruința balaurului cu șapte capete. A fost și ea victimă odată și știe cât de imposibil este fără ajutor. Nu stă să calculeze raporturi de forțe, aritmetica iubirii ar încânta-o mai mult, dar și posibilitatea de a lupta cu sabia scoasă pentru atâta nedreptate ce i așterne sub balcon.  Ea crede că poate răzbate peste istorii și situații identice, obținând alt rezultat, ea crede, sărmana, că e atât de altfel, încât va face orice să salveze victima, chiar cu prețul vieții ori deznădejdii sale.

In cazuri mai elaborate, actorii își schimbă rolurile pe durata mai multor acte. Victima inițială poate deveni salvator pentru persecutorul care, la rându-i, se transformă-n victimă, iar salvatorul inițial sfârșește victimă, căci victima ce trebuia salvată devine propriu-i persecutor. In definitiv, toți actorii pot îndeplini cu succes orice rol și-au propus, funcție de contextele și situațiile generate. Și amanta poate deveni persecutoare, când amenință liniștea plângăciosului cu scorpia, și scorpia poate deveni salvatoare de sine când aruncă victima, în speță bărbatul ei, în brațele salvatoarei-amante, care va deveni ulterior persecutor….

Morala: O „victimă” nu este niciodată realmente victimă. Ea învață să-și cânte neajutorarea pentru a capta atenție, iubire, apreciere, dar e un soi de mâța blândă zgârie rău. „Persecutorul” este, de fapt, un abuzat care n-a învățat lecția lui „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face” și, când va avea puterea să o facă, va abuza de alții, interpretând asta ca un soi de răzbunare/recompensă, pentru repararea vechilor traume sufletești. „Salvatorul” nu se poate salva pe sine, fuge de el însuși și de propriile-i neplăceri și crede că salvându-i pe alții, va reuși. Este necesar să renunțe, fiecare este dator doar cu salvarea proprie. Dacă se va salva, va observa de la sine și ce este notat la începutul acestui paragraf și nu va mai accesa vreun triunghi al dramei vreodată.

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s