Facebook, mecanism pentru autoiluzionare


E vineri și deja frig. Mă grăbesc către serviciu, aproape că uit de medicamentul ăla minune care mă scapă, în doză unică, de beleaua cu care m-a pricopsit prima și ultima lui vizită. Dau peste un SensiBlu și mă bucur, firește, că Fluconazolul s-a mai ieftinit de la ultima administrare de urgență. Nu, nu e vorba de o potențială sarcină nedorită…că, de fapt, nici n-am făcut sex ! Nici precum pura Fecioară Maria nu mă simt și chiar de-ar fi fost, printr-un absolut paradox, posibilă împreunarea cu Sfântul Duh, nu ar fi avut cum să se petreacă evenimentul într-o așa păguboasă disonanță energetică. Deci, n-avea cum, pe bune !

Cobor cu picioarele pe Pământ din atâta reverie plastică. Ăsta a vrut cu tot dinadinsul să fie o glumă proastă rău, cred că doar reclama cu tuta aia ce înfulecă precum înecata, că are Colebilul la-ndemână ar putea să o surclaseze. Noroc că nu mai am așteptări de la oameni sau evenimente.

 Se face azi o săptămână de la prima încrucișare de cuvinte. Nenea  cu pricina îmi scrie că e afundat în blogul meu de vreo 2 ore și surprins de lejeritatea cu care îmi aștern poveștile și trăirile psiho-afectivo-emoționale, a decis că sunt prima maseuză cultă pe care a întâlnit-o …fie și numai virtual, deocamdată ! Mă complimentează deschis, chiar susține că-l complexez. Discuția curge lin în virtual și se întinde cursiv pe câteva zile, el exprimându-și vădit interesul pentru un masaj bun, dar și pentru persoana mea. Chiar îmi pare că se creează o oarecare intimitate din complementaritatea unor gânduri și trăiri de toamnă, de sensibilitate, de poezie. Deși pozele lui de pe Facebook nu mi-au ridicat părul de pe ceafă, câteva instantanee de sensibilitate macră din toiul dialogului jovial m-au incitat să sper că Zmeul ar putea fi mai tandru decât Făt Frumos, tocmai pentru că se știe mai urâțel de la mama lui Natură.

Mă și gândeam Uite, băi, în puzderia asta de „animale” cu chip de om, am dat de-un om cu chip mai animalic…dar totuși autentic în trăire și-n simțire…. Adică ce contează moaca dacă omul e impecabil în gesturi și acțiuni ?

femeie-somnBula de fantezie se sparge repede. Și să fiu sinceră, nici acum nu i-am dibuit sensul existenței. Întâi m-am desumflat la auzul vocii. Nu m-a convins că suntem pe unda corectă de vibrație nici cutia de Merci oferită, dar eu la politețe întotdeauna răspund în același registru. Apoi, corpul ăsta cu fața bronzată pare că face notă discordantă cu sufletul ce, incipient, ieșise la iveală sensibil și plin de poezie. Însă contraste de genul ăsta sunt aruncate la tot pasul. Nu, nu e gras, nu miroase a nu știu ce, nu e păros ca naiba, dar ceva îi lipsește, ceva nu-mi place și nu reușesc să-i zic pe nume defectului.

  • Eu sunt mai timid așa, îmi aruncă în treacăt către baie…. Eu mă gândesc că aș fi preferat să râmân incitată numai la nivel mental, era mai satisfăcător, deși prea iluzoriu așa. Sau poate timiditatea e apanajul oamenilor ce nu vor să se deschidă către experiențe noi, naiba știe !

Cu toate că, încă de cu seara trecută, pe Facebook, stabilisem că vom continua și detalia anumite discuții mai personale – că el chiar vrea să vorbească cu mine despre asta ! -, pare stingherit.  Ok, lăsăm asta, trecem la partea de masaj. Deși discuțiile libere, lejere, fără grabă despre subiecte profund răvășitoare le pot susține și-n intimitatea casei mele, nu eram neapărat peste măsură de curioasă !

Sunt o profesionistă. Nu se face să afișez figuri de prost gust, nu sunt nici țoapă, nici ieftină, chiar dacă nu mi-e clar ce anume nu-mi convine din toată stânjeneala instalată care, e clar, va persista în toată perioada alocată. Fluența masajului de relaxare îmi oferă ceva răgaz pentru gândurile mele, deși vorbesc și cu el, în reprize, când întreabă câte ceva. Corpul lui simte bine masajul, e aproape amețit de la efectele lui, ochii îi sunt închiși și pare a fi adânc afundat în lumea lui. Toți porii trăiesc la intensitate maximă senzația, nu mă înșel în privința asta. Dar se pare că efervescența cu care m-a uimit în primele conversații i-a decedat înainte de vreme. Nu mă complimentează în nici un fel, nici nu aud plângeri. Poate omul vrea doar să se relaxeze profund – mă gândesc – și își va așeza reacțille în caietul cu sugestii, la finalul ședinței. Nu știu cum să interpretez lipsa de reacție acustică. Bine, au mai fost și alții asemenea, dar cu ăștia alții nu avusesem discuții premergătoare care să abordeze și sfera intim-personală. Era mai strictly business, așa. Poate nici el nu mă place, îmi alunecă un gând pe panta abruptă a deziluziei ajunsă la apogeul enervării tacite. Dai peste tot felul de oameni, tu știi prea bine R. și ești adaptabilă la orișice condiții, numai că ceri prea mult dacă ai pretenția să te placă sau să-ți placă de fiecare. E irealist !

Incerc să trezesc simțurile adormite cu puterea senzualității mele și știu că rar dau greș. Toate merg ca pe roate – tehnic vorbind, instrumentele răspund bine la comenzi și totuși omul pare blocat, nu mângâie, nu inițiază decât vag, pare prea cuminte și am impresia că pur și simplu stă pe spate așteptând să se termine corvoada. Așa s-o comporta el în intimitate, ce naiba să mă mai mire ? Am văzut toate ciudățeniile planetei ! El, sensibilul, autenticul, poeticul autodeclarat stă ca boul, cu ochii-n tavan (și dacă era femeie, mai înțelegeam !)…. Peisajul plumburiu cu personajul meu de astăzi mă obosește psihic și mă enervează că sunt nevoită de etica profesional-erotică să zâmbesc prefăcut până la final și să ofer falsa senzație că sunt cea mai în călduri femeie de pe planetă.

Când totul s-a terminat și ciudățelul meu a ieșit pe ușă, s-a sfârșit și romanța fantezistă derulată pe repede înainte. Firește că a intrat în doliu pentru pisică de atunci și nu l-a mai auzit nici vântul, nici pământul, măcar așa cu o impresie despre efectele ulterioare ale masajului asupra sa. Că doar nu voiam să mă ia de nevastă ! Din toată povestea asta, eu tot n-am reușit să pricep o chestie :

Cum de în virtual e atât de incitant, ne transmitem emoții atât de mișto, așteptăm un mail cu înfrigurare, răspundem din fuga mașinii, suntem curioși oare ce o mai fi sharuit pe Facebook, suntem atât de plini de entuziasm, suplețe, claritate, impresionism – și lista continuă la nesfârșit – și când dăm nas în nas suntem aproape la polul opus, ne desumflăm subit, ne transformăm peste noapte sau cum ? Este cumva vibrația energetică diferită a fiecăruia responsabilă pentru eșecul din viața reală ? Răspunsul absolut nu-l am, dar sfatul e unul singur. Nu vă căsătoriți pe Facebook, că s-ar putea să divorțați la prima întețire a organelor de simț din real life. Altfel spus, imaginile – cea virtuală și cea reală – s-ar putea să nu corespundă. Da` deloc !

One thought on “Facebook, mecanism pentru autoiluzionare

  1. Facebookul este doar o iluzie. Ne permite sa fim alti oameni. Ne da curajul sa fim mai spontani sau chiar sa fim vulgari. Sunt putini cei care sunt cu adevarat EI pe facebook………si atunci cum sa vorbim de sentimente luate de pe facebook…

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s