Greu de ucis 3


Băi, știți senzația aia când te enervează ceva sau cineva, deși nu face nimic greșit cât să ai, faptic, ce să-i impuți și să-i trântești ușa în nas, sub un asediu de reproșuri ? Sau acea lingușeală călduță care te scoate din minți tocmai pentru că nu o poți demonstra, nici demonta ? Sau pe individul pe care-l dai afară pe geam și te trezești cu el la ușă ?

Ei bine, tipul ăsta comun cu ochii lui enervant de albaștri, pe care-i avea și bărbatul ideal din visele copilăriei mele, a reușit performanța de a mă pune în această veritabilă încurcătură.

Prima dată venise programat la o ședință de masaj după ce-mi trimisese pe mess o poză de-a lui, unde ochii ăia albaștri i se lăfăiau între nas și frunte cu o ușoară indolență și-mi creau plăcuta impresie că omul e foarte sigur pe el și pe ceea ce vrea de la viață. Wrong !

Face to face am observat că e încurcat, depășit de situație, iar bagajul de cunoștințe comunicaționale sau doar vocabularul îi este precar. Nu că ar fi musai să fi absolvit Harvard ori să urmărești Discovery ani de zile să te umpli de cultură gratis ca să ai parte de un masaj a la Memoriile unei maseuze, totuși mi se pare mai interesantă socializarea, tachinarea mentală care poate disipa banalul și poate trezi ceva, orice – unic. Eu, ca o amfitrioană perfectă ce mă intitulez, gândesc că preiau frâiele și omul se va relaxa și se va deschide ca o floricică colorată și frumos mirositoare în miez de mai. Nu este nicidecum vorba de cătușe, de bici ori ceva în genul sado-maso. El rămâne flegmatic, tace cu un subînțeles doar de el știut și pe mine mă enervează asta, însă îmi fac minimal datoria de gazdă, sperând să nu mă placă într-atât – pe mine sau pe masajul administrat –  încât să revină.

Peste vreo 2 săptămâni țrrr, telefonul. Nu-i răspund și primesc rapid SMS „Știi, sunt Cosmin, (cu detaliile de rigoare, cât să-mi amintesc de el). Am fost la tine acum 2 săptămâni și vreau să mai vin !” Ptiu, drace !

Planul meu nu funcționase. Cum știu că insistențele mă îmbolnăvesc încet și sigur, îi bag telefonul la Reject call/message și după câteva luni, apare la ușa mea, programat de pe o altă cartelă. Inițial nu-l recunosc, dar către sfârșitul masajului, ochii îl dau de gol și i-o comunic deschis. Primul semn de insistență făcuse K.O. nervii mei, și așa încercați de experiențe similare pe care, de obicei, reușesc să le evit. Din curtoazie, îl mint că nu știu cum a ajuns numărul lui la „blocate” și mă văd nevoită să îl readuc în actualitate. Omul își demonstrase persuasiunea și mi-am spus că sunt, probabil, într-o eroare  de interpretare.

Decid în gând că-l suport și dățile viitoare până se va plictisi. Ce o fi așa greșit ? Toți se plictisesc și pe urmă caută alte atracții. Eu alți clienți și toată lumea e happy. Nu numai că nu s-a plictisit, dar a dat semne evazive că i s-au aprins călcâiele.  Între timp, survenise și despărțirea de prietena lui oficială pe probleme de înșelăciune cu alte valabile domnițe. Mi-a povestit că el nu s-a opus plecării ei, dar că a devenit abătut și dezorganizat, frustrat de lipsa mâncării calde și a sexului conjugal, de la sine înțeles. Își căuta un fals refugiu. Pe bani.

Eu așteptam în continuare momentul plictiselii, dar mă și jucam cu el, funcție de dispoziția mea de moment. Tot primind refuzuri voalate la programarea ședințelor, pe motiv că vara o șterg din oraș la sfârșit de săptămână, și-a adunat timid bruma de curaj și m-a invitat într-un weekend la munte. Eu am părut nesatisfăcută de propunere, căci îmi place la mare, cu bronz uleios, cu nisip, cu apă sărată și valuri înspumate. Dorind să evite aglomerația de pe A2 și îmbulzeala de sezon de pe plaja bunicii, îmi propune parcul acvatic din Brașov pe care-l mai vizitasem anul trecut și cazare în Poiana Brașov. Să împace și capra, și varza.

Stau în dubii, nu vreau să merg, nu mă atrage nimic deosebit la el, flacăra pasiunii nu se aprinde nici cu o tonă de benzină (prea îndoită cu apă, ori la mine dacă nu e de la început, pe parcurs, nici atâta!), dar într-un final mă las convinsă de un apropiat. Ce-o fi atât de rău să pleci un weekend cu el ?, îmi zice amicul meu care pare a-i susține cauza. Ce dacă omul s-a despărțit de curând, ce dacă se subînțelege că vei face și sex dacă pleci un weekend cu el, ce dacă nu e director la ROMATSA, ce dacă…..huuuh ! Ok, mă fac că accept și sper să mă poată surprinde în această nouă ipostază.

Mă întorc la fel de plictisită, doar puțin mai bronzată și cu un orgasm în plus, obținut în seara de sâmbătă. Nu-mi explic ce-i lipsește bărbatului ăstuia de nu reușește să agite nici măcar un val de intensitate medie în marea mea de emoții. Inteligență o avea, dar discuțiile îmi par superficiale și se axează pe 2 paliere: serviciu și relațiile amoroase anterioare. Așa, ceva de umplutură, să treacă mai repede timpul și să ne sexăm tot de complezență, pentru că „trebuie”. In loc să vorbim cu pasiune despre ce ne place fiecăruia și ce visăm să facem peste niște ani, reîmprospătarea glorioasă a trecutului pare un soi de îmbălsămare forțată a viitorului fără perspectivă spectaculoasă. Ochii din visele copilăriei mele nu mă mai intrigă și fascinația nu se poate naște din nimic. Imi pare plat și egocentrist, apatic și posac, nu râde, nu glumește, nu trăiește. Dă o vagă senzație că îi curge sânge prin vene doar în timpul copulării. Mie, în schimb, nu mi-au plăcut niciodată filmele mute indiferent de subiect, pentru simplu motiv că emoția resimțită în urma unui cuvânt rostit cu tâlc nu are egal. Doamne, cu ce artificii s-o gândi omul ăsta să mă cucerească, în eventualitatea în care intenția lui e adevărată și chiar își dorește asta ? E mai romantică o cărămidă și mai multă viață are televizorul !

La finalul călătoriei, își exprimă interesul pentru ieșiri private, în parc, la terasă, oricând am eu chef. Nu pot dibui dacă îl interesez eu și așa sumar se manifestă în prezența unei femei care îl stârnește sau caută sex gratis cu o tipă versată. Îmi devine clar că, oricare ar fi varianta, niciuna nu mă interesează și nu știu cum să bat șaua să priceapă iapa. Mă prefac afectată și dezamăgită de vechile mele relații amoroase, explicându-i că în contextul actual nu îmi doresc o nouă relație, nici cu obligații, nici fără. El însă nu se dă bătut cu una, cu două.

  • Dar măcar la masaj pot veni ?

Își atribuie din nou rolul de client care plătește iluzii, eu nu am capacitatea de a-i trânti un refuz drastic în față și devin redundantă, imaginându-mi că el se va reorienta cândva spre alte ținte. Așa că, vreau-nu vreau, îmi revine acest ultim gest după un an și ceva de tatonare cu obiectiv neclar. Viața lui este mult prea searbădă dacă bate neîncetat la ușa indiferenței, fără să înțeleagă că șansa și-a anulat-o singur, prin felul său de a fi. Dacă omul ăsta are un exces, acela este un exces de insistență presărată cu rugăminți, supușenie prefăcută și scleroză emoțională.

Aici astept provincia :

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s