Hoteluri

Well, intr-adevar multe hoteluri in diverse zone ale Bucurestiului si cu diverse stelute la purtator…

N-as putea spune ca le-am luat la mana (sau la picior) pe toate cate sunt, prin intermediul clientilor odinioara cazati ocazional in ele. Insa, evident, vremurile erau altele. Mult mai bune, mai profitabile, iar profilul psihologic al clientului era si el diferit. Nu m-as hazarda intr-atat incat sa sustin ca era epoca pionieratului intr-ale masajului erotic, totusi era o perioada de real succes al acestui serviciu pe piata romaneasca sau macar cea bucuresteana.  Clientii erau dintre cei mai stilati, mai umblati prin tari straine, businessmeni autohtoni; totodata, masajul reprezenta  o modalitate minunata de relaxare si pentru cei ce ne vizitau vremelnic plaiurile mioritice, cu afaceri sau just traveling.

Prin 2004-2006 clientii Nirvanei, cazati la hotelurile de lux erau frecventi. E drept, in acea vreme serviciile erau advertizate, in genere, in reviste de profil de genul 7 Seri, B24FUN, flyere in hoteluri si restaurante de lux…de unde se poate deduce ca si calitatea oamenilor ce ne treceau pragul sau ne chemau la hotel era mai ridicata.

Un client anume, cazat intr-un hotel anume, mi-a fost greu sa-l fi retinut in tot acest amar de ani, care a trecut de atunci, insa cu siguranta imi amintesc ca m-am pierdut efectiv in Marriot si, dupa vreo ora, am sunat la serviciul de asistenta, vorbind in engleza si nestiind sa explic pe unde naiba ma aflu in hardughia aia de hotel. Mai retin ca lifturile alea smechere din Howard Johnson sau Radisson Blu faceau figuri, daca nu foloseai cartela, ce-ti era inmanata la inregistrarea cazarii, iar cum eu erau guest only, de cele mai multe ori, fie ma blocam in lift pana il chema altcineva (si astfel ma salva), fie coboram jdemii de etaje per pedes…

Mi-amintesc cat de frustrant era cand ajungeai la receptie, anuntand ca vrei sa mergi la domnul X de la camera Y si ti se faceau o carutza de formalitati, in timp ce receptionerii se uitam lung pe sub sprancene, ba chiar unii aveau tupeu sa-ti ceara si cota parte pentru vreun eventual serviciu pe care, erau ei siguri, il prestai in camera respectivului. In legatura cu asta, voi face un material special – o veche colega, cea mai veche dintre toate, in duba Politiei la Intercontinental. Ulterior, seful a venit cu ideea unor legitimatii de maseuze pe care sa le utilizam in astfel de ocazii, dar din pacate, n-ar servit la mare lucru si am abandonat ideea.

Cu toate astea, cele cateva ocazii pe care le-am avut de a privi noaptea orasul, de la etajul 22 al Intercontinentalului, de a ma afla in apartamentele luxoase de la Hilton, cu bai ultra-dotate si asternuturi ca zapada, pe care o virgina ar fi fost mandra sa-si deseneze prima noapte de amor, sau numai simplitatea unora dintre cei cazati acolo, in lux, si pret de ora sau doua – clientii mei la masaj…imi trezesc senzatii demult pierdute chiar si astazi, cand mai trec pe langa aceste hoteluri. Genul ala de gand reflex: “Been there, done that !”

Ce naravasa eram ! Ce dornica de afirmare ! Ce mandra – cand reuseam sa fiu aleasa dintre celelalte sa plec la Hilton, la clientul Z…Mai ales ca stiam, eram constiente toate ca bacsisul de la hotel nu se compara cu cel de la salon…Si multi straini ar fi vrut doar o companie agreabila, pe care eventual sa o invite si la masa, mai degraba decat sa-i administreze un masaj in forta.

E drept, cele mai multe dintre colege nu urmareau decat sa termine mai repede treaba, sa incaseze suma si sa faca cale intoarsa. Eu eram fascinata de cu totul altceva.