Recompensa

Fum…

Scrum…

Drum….

Acum…

…..Viata mea-i un drum batatorit…

Am trecut deseori prin nori de fum, au plans si ploile alaturi de mine, s-au razvratit pana si cei mai negri demoni in adancurile pamantului, cand mi-ai frant inima.

Cu toate astea, sufletul meu s-a vindecat si s-a ridicat in urma ta, precum Pasarea Phonix. Destinul tau, insa,  neimplinit, s-a transformat in scrum. Unde ti-e al tau, pe ce coclauri zburda nestingherit ? Sau in ce palate reci, triste si goale salasluieste ? E doar un suflet pustiit, in timp ce corpu-ti alearga neobosit catre noi si noi provocari, care mai de care mai sordide si efemere.

Esti multumit cu scrumul ce ti l-am lasat in urma, cu praful ce s-a ridicat cand masina a demarat in directia opusa celei pe care tu o luasei la cunostinta ? N-am fost la petrecere atunci…Nici la Timisoara. Oltul mi-a fost calauza o buna bucata de drum. Am plecat pentru a nu ma mai intoarce niciodata !

Ce-i drept, m-am intors. O singura data. Mai aveam de recuperat ceva. Ce-mi apartinea. Nu, nu sufletul ! Ala oricum mi-l luasem de ceva vreme inapoi. Am simtit o satisfactie imensa atunci cand am reusit sa-ti dejoc intrucatva planurile marsave. Insa acum nu-ti mai port pica absolut deloc, m-am impacat cu „trecutul meu cu tine” intr-atat incat privesc cu multumire in urma si observ ca dintre noi doi, desi mai tarziu, tot pe mine m-a fericit Cel de Sus.

Tu ramai in fum…Si pe jos e scrum…Nu mai ai un alt drum….