Curiozitatea a omorât pisica

Am fost invitată să iau masa la Casa Rivoli. Aglomerație ca la balamuc, timp stabilit dinainte de a te așeza la o masă, în care să-ți îngurgitezi dumicații – de maxim o oră și jumătate. Doar e 8 Martie și toată lumea, mai ales femeile, aceste grații inefabile ale planetei, trebuie să apuce toate să-și sărbătorească, care cum pot, Ziua Internațională a Femeii.

Comand niște chinezării arătoase din meniu, după care amica mea abordează în mod concret subiectul.

– Auzi, ți-am spus de australianul ăla la care mă duc eu să-i fac masaj ? Ți-am zis, știu, că mă tot duc de vreo 2 ani la el când vine prin Romania. Măi, uite, își caută și el pe cineva să se plimbe prin lume, prin concedii. Că are bani, are cu ce, dar cică nu e așa mișto de unul singur ! Ar vrea să-și găsească și el o tipă cu care să aibă și ce discuta, să nu fie chiar lipitoare, adică să aiba și ea serviciu, să fie pe picioarele ei, nu doar o materialista profitoare care îl așteaptă pe Făt-Frumos să o salveze de lumea nemiloasă și cu prea puține resurse. Să țină la el, să-l iubească.

– Păi și de ce crezi că aș fi eu bună să-i fac pe plac ? Câți ani are ?

– Nu știu exact, cred că vreo 45. Dar arată bine, măi. Se îmbracă tinerește, cu haine de firmă. Uite, hai să ți-l arăt pe Facebook…că are numai poze de prin locurile exotice pe unde a fost în croaziere.

Și mi-l arată. La prima vedere nu mă inspiră, ba mai mult, tind să-i dau, după examinarea chipului fără ochelari, cu vreo zece ani mai mult decât licitase ea, ca fiind vârsta lui.

– Uite, nu-i așa că e draguț ? N-are nici burtă, nici chelie ! Și aștia sunt copiii lui, trei la număr. Și asta micu’ e nepoțelul lui.

– Aoleu, e și bunic ! Tare asta ! Păi și soție nu mai are, l-a părăsit ?

– Aaaaa, nu ! A avut el criza aia a vârstei mijlocii, știi cum sunt bărbații (ooo, da !) și a lăsat-o acum câțiva ani, cică să se regăsească. Pe urmă, după vreo un an, i-a trecut și ar fi vrut să revină în matcă, însă ea se reorientase între timp și…deh, ce era să mai facă ?

– Nu te supăra, a fost greșeala lui ! Femeie deșteaptă, nevastă-sa ! Păi și tu de ce nu te bagi ? Că îl cunoști mai bine, deja sunteți prieteni, vorbiți intimități…Ție îți plac ăștia cu bani mulți !

– Aaaa, păi eu nu pot, am copil mic și n-am timp de plimbări. Ce zici, ești curioasă ? O să te ducă în croaziere, are bani, nu-i problemă !

– Alexandra, eu îl am pe C. și mi-e foarte bine cu el ! M-am obișnuit așa, în felul asta, și să-ți spun sincer nu-mi trebuie bătaie de cap ! Ăsta, australianul tău, e din altă lume, oricum ai da-o, și nu cred că m-aș simți confortabil. Intr-adevăr, străinii sunt mai stilați, mai cu bun simț decât ai noștri, dar totuși, știi cum e proverbul ăla cu „nu da cioara din mână pe vrabia de pe gard.”

– Păi și care e problema ? Il ții și pe C. și te combini și cu australianul. O să fie și  C. amant, cum ești și tu ! Nu e normal ca tu să-ți închizi viața doar pentru el, că nu poți știi cum merge viața.

– Offf, Alexandra, dacă n-aș fi încercat fel și fel de experiențe, aș fi tins să-ți dau dreptate. Dar, vezi tu, chiar nu mă mai văd în postura să mai sar din lac în puț. S-ar presupune că n-am învățat nimic din tot ceea ce am trăit  și este fals. Știu deja că orice măr frumos pe dinafară e posibil să fie găunos pe dinăuntru, iar formele fără fond pe mine, una, nu mă mai tentează.

Nu mă mai tentează noi începuturi, fulgerătoare și degradante până la părăsirea de sine. Am luptat mult cu mine însămi să ajung aici. În special profesional. Și nu pot trăda încrederea singurului om care a crezut cu adevărat în mine, când alții n-au avut răgaz de a vedea în mine mai mult de-un trup dezgolit și-o inimă sudată în neputință. Și n-am să pot să-mi dezămăgesc bijutierul care a șlefuit cu instrumente atât de fine diamantul de femeie care sunt.