Maritisuri

Am zis cu ceva vreme in urma sa intru si eu in randul lumii, cu conexiunea virtuala pe Facebuce-le atat de „binefacator” interrelationarii cu fosti/viitori vizitatori de prin viata ta…ca deh, pe Facebook cica chiar gasesti pe toata lumea. Si pe aia cu care ai fost la gradinita, si pe aia care, probabil, te vor tine de mana, cand iti vei da ultima suflare, cand o sa urli neputincios ca „In p….. ma-sii, nu mi-e sete !” (Stiti bancul cu paharul de apa oferit pe patul de moarte muribundului, nu ??)

Fara a fi considerata reclama (chiar nu e cazul), va informez ca „Memoriile unei maseuze” exista si pe Facebuce, pe care de altfel ma pricep foarte putin sa-l butonez si intru doar cand notificarile imi umplu casuta de mail si tre’ sa mai sterg din ele (vorba aia, mai taie din ele, da-le dreaqu) 🙂

Intr-o astfel de situatie, observ ca am cereri de prietenie garla ! Ma uit sporadic peste cateva, intrebandu-ma de ce ma vor oamenii aia de prieten, asa degeaba (doar ca sa ai 348 de friendly-useri in lista), si-mi atrage privirea una in rochie de mireasa. Deschid poza. Bai frate, eu o cunosc p-asta ! Dar cine e, de unde sa o iau ??

Stau cu ochii atintiti la poza  pret de minute bune si imi storc toate cotloanele mintii intortocheate, care pare ca nu mai are loc pentru toti cei pe care i-am vazut vremelnic.

Dintr-o data, se face lumina. Evrika ! Gata, stiu de unde sa o iau, e o fosta colega de la masaj, careia i-am pierdut urma acum vreo 3 ani, in urma plecarii intempestive de la Sign, e tipa aia de la tara, o anume A. Dar s-a cam ingrasat, crapa rochia de mireasa pe ea, Dumnezeule ! Si n-are decat vreo 24 de ani, fix cu 10 ani mai mica decat mine. Asadar, lumea se pune si la casa ei, indiferent ce trecut are in spate. Probabil intr-o buna zi, soarta imi va rezerva si mie supriza asta, desi io-s mai impasibila la purtat cununiile intr-o biserica, de orice fel. Nu consider ca o hartie sau un legamant in fata vreunui „trimis al Cerului” ma tine vesnic legata de omul iubit. Daca dragoste nu e, te faci pe ele hartii…:)

Apoi, am dat de turcoaica noastra de la Nirvana. Foarte tare !! Chiar ziceam ca nu am mai auzit de ea de ani buni. Mi se confeseaza ca a divortat de ala cu care se maritase pe vremea aia. Da’ are pe altul ! Si ea e out of business, desi la telefon s-a interesat intens despre reputatia mea actuala de maseuza. Pfff, I’m so fucking high, girl !!

De la o alta fosta colega, nemairevenita in meserie, am auzit ca L., cea mai veche din bransa, prezenta mai inaintea mea la Nirvana si un fel de maestra a mea intr-ale masajului (caci fusesem data in grija ei) s-a maritat, de asemenea. Da, cu fostul, prezentul si viitorul taximetrist al tuturor timpurilor. Care a divortat si si-a refacut viata alaturi de ea. Ce sa zic, sa tot fie vreo 8 ani de cand ea a chemat taxiul la adresa din Stirbei Voda, cunoscandu-se in atare conditii.

Cu alte cuvinte, ce faci, ce nu faci, tot aici ajungi: te pui la casa ta ! Oare la mine o mai dura ? Oare mai cred in sintagma „ma introduc in randul lumii” ??

Nehh, inca nu…inca sunt pustoaica, inca mai am nevoie de lumea masajului, asa cum si ea are nevoie de prezenta mea. Pentru cat timp, only God knows. Let’s rock&roll !!