VersuS

Câtă durere poate încăpea într-un singur om ?

Și de ce unii înțeleg dintr-o privire ce-i cu tine,  iar altora și de le explici cu lux de amănunte, e tot degeaba ?

Și cât patos poți pune în propria-ți indiferență ? Poți face asta la fel cum faci cu dragostea, cu ura, cu bucuria, cu entuziasmul ?

Poți trăi mult timp precum o flăcăruie ce abia mai pâlpâie, deși tu n-ai avut în viața asta decât funcția de „Vâlvătaie” ?

(N-aștept răspuns. Reprezintă doar retorica non-sensului.)

„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„

– Știi, mi-a fost atât de dor de noi, cum eram odat’, într-atât, încât în ziua în care ne-am pierdut identitățile alea, fix alea cu care ne-am cunoscut și care ne țineau atât de vii, de limpezi, am empatizat cu tine. Visele noastre nu se mai intersectau.

– Da, dar…. te-ai luat de F. și m-ai lovit pe mine.

– Pfff, m-am luat de F. și e drept ca ți-am zis, cu furie nedisimulată, un adevăr pe care l-am aflat fix de la tine, în repetate rânduri. Și atunci, dacă într-un moment incontrolabil ți-am revelat ce tu știai mai bine ca oricine, înseamnă că te-am lovit ?

– F. e importantă !

– Da, este, așa era și anul trecut, am știut asta dintotdeauna, căci dacă nu era, o părăseai în pofida a orice, Da’ măcar dacă tot ai adus în discuție importanța ei, puteai măcar să mai îndulcești momentul și sufletul meu răvășit. Să-mi zici, așa, ușor apăsându-mi mâna rece, că și eu sunt….la fel de importantă.

– Da, dar asta o știi !

– Și despre F. știam că e importantă pentru tine, și totuși doar asta ai ținut să evidențiezi. In felul asta, ai omorât fetița din adâncuri. Da, ea, cea care ți-a zâmbit întâiași dată din ochii mari, migdalați, rimelați și puțin îndepărtați.

Multă risipă facem în viața asta. De timp, de sentimente, de aer, de resurse, de muncă, de cuvinte goale și fapte fără sens.

Nu mai visați la emoții parfumate. Așa e până la căpăt.